Re: [Nettime-ro] Raspuns la mesajul lui Dan Perjovschi

[Gabriel Baldovin <gabrielbaldovin@hotmail.com>]

Draga Iosif

 

 

Din cate stiu eu Dan Perjovschi nu a injurat propriuzis public UNA. A
criticat-o. E o crima? Ma ingrijoreaza faptul ca vad de la un om deschis si un
artist foarte viu isi bazeaza argumentatia pe postulatul ca o institutie (UNA in
cazul de fata) nu ar trebui criticata. E UNA o institutie perfecta? Nu cumva
umanizarea progresiva a institutiilor se datoreaza faptului ca sunt supuse
criticilor cetatenilor? Iar daca Perjovschi a injurat in particular pe un
membru al acestei institutii si acel membru se foloseste de parghiile de putere
pentru a se razbuna pe el atunci e o problema si mai mare... Vad aici problema macrosociala
care se regaseste la nivel microsocial: cineva se foloseste de parghiile
sociale pentru a-si atrage de partea sa anumite avantaje. Asta este prototipul
coruptiei.

 

Daca nu imi place fata lui Perjovschi nu il primesc in spatiul meu intim, in
locuinta mea. Insa nu trebuie facut acelasi lucru in cazul institutiilor. Daca
o faci te numesti club privat si nu institutie. Si atunci banii iti vin din
donatii/vanzari etc. si nu de la stat. UNA ca institutie in particular si
statul in general nu ar trebui sa fie locuinta cuiva, nu ar trebui sa fie
proprietatea cuiva ci un  loc public de
care sa se foloseasca cetatenii. In cazul de fata ei sunt studentii veniti din
spatul social pentru a fi invatati in mod profesionist despre cele mai noi
tendinte din arta. UNA nu trebuie sa aiba ca principal scop unitatea si armonia
intre colegii profesori ci interesul studentului de a afla cele mai noi, inedite
si autentice lucruri care se intampla in arta. Iar asta nu o pot face filosofii
neoplatonicieni de acolo ci insisi artisti de genul lui Dan Perjovschi. Ca artistii
nu s-au inteles intre ei, ca s-au detestat unul pe altul nu e un lucru nou si
nu se va termina aici. Dar studentul e interesul. Adu-i artistii autentici sa „fure”
de la ei daca vrei sa iti justifici statutul de institutie care usureaza viata
cetatenilor. 

 

O institutie de invatamant superior de arta trebuie sa faciliteze contactul
studentului cu cele mai noi forma de arta. Ea nu este o introducere in
pedagogia artei printre amatori. Asta o fac scolile generale. 

 

M-am saturat de arhiuzitata expresie cum ca Universitatea de Arte nu creeaza
artisti. Dar ce pana mea ar trebui sa creeze! Doar profesori de Educatie
Plastica pe la scolile generale? Oare acesti profesori nu au si ei in principal
rolul de a descoperi si de a da un avant viitorilor artisti inca de pe bancile scolii
dincolo de cel de popularizare a valorilor artei in grosul societatii? 

 

Ok. E bine sa existe si absolventi care vor deveni viitori profesori de
Educatie Plastica. Dar pentru viitorii artisti – cei ce trebuie sa aiba
prioritate – nu se poate face mai mult? Daca tot bagi banii intr-o Universitate
de Arte nu e bine sa le usurezi putin treaba studentilor si sa le facilitezi
contactul cu artistii cei mai importanti in loc sa ii indopi cu vorbe goale cu
care se creeaza maculatura birocratica a dosarelor lor de doctori in arta? Il
ai pe Dan Perjovschi acolo si in loc sa il dezvolti in plan pedagogic il dai
afara? 

 

 

Multi dintre profesorii de pe la universitatile de arte din tara sunt artisti
mediocri car au pretentia ca au descoperit piatra filosofala a artei si le-o
servesc studentilor. Pedanteria artistic-pedagogica dupa care se ascund este o
scolastica josnica menita sa le acopere lipsa de consistenta. Pe langa faptul ca
ei sunt artisti mediocri sunt destui care nu au nici un fel de instinct
pedagogic. Un Alexandru Chira a lasat gust amar pentru aproape jumatate din
studentii lui. Nu se poate asa ceva!

 

In timp ce Vlad Nanca e exmatriculat, Nicolae Comanescu trebuie sa intre pe
usa din dos a decorativelor pentru ca nu intra la pictura, Andrei Cadere e
acceptat doar ca model. Majoritatea artistilor care au absolvit spun ca n-au invatat
nimic in facultate de la profesorii de specialitate. E bine ca niste artisti ca
tine sau Patatics, Radvan Ion aici sau M. Bejenaru la Iasi ati reusit sa spargeti
"monopolul" fosilelor si sa aratati studentilor ce inseamna sa fi
artist si nu ce inseamna sa fi faraon. Studentul de azi are mai multe optiuni,
se poate spune. Dar chiar si de un artist autentic de talia lor studentul se
poate plictisi la fel cum insasi umanitatea consumatoare de arta se plictiseste.
Nu e nimic anormal, asta e mersul istoriei artei. Si atunci ai nevoie si de un
Dan Perjovschi si de un Ciprian Muresan si de un Victor Man si de inca destui
altii ca sa predea o arta vie studentilor si nu sa reia formule consacrate si
recunoscute de minister despre limitele artei. 

 

 

Nu se poate continua asa la nesfarsit. Universitatea de Arte trebuie sa-si
schimbe orientarea pe pregatirea de artisti iar aducerea de artisti autentici
care sa predea in ele ar fi cel mai bun mod posibil de a sustine o astfel de
pregatire. Nu tine doar de UNA ci de insusi statul contemporan care trebuie sa
devina din ce in ce mai transparent. 

 

Ma rog, institutiile statului contemporan nu sunt instrumente pentru cetatean
decat in mod accidental: ele sunt in principal paravane de camuflare a unei
aristocratii sociale care s-a vopsit democratic dar care functioneaza dupa
aceleasi vechi principii ale „dreptului divin” de a stapani „prostimea”. De
asta zic eu ca daca am trai intr-un stat transparent Dan Perjovschi ar fi
profesor la UNA si nu alungat de acolo.

 

 

Daca la nemultumirea cetatenilor (in cazul de fata Dan) tu ca stat (in
cazul de fata UNA) raspunzi prin marginalizare si nu prin absorbtie si dialog
cu ei atunci nu pot sa remarc decat reflexe medievale la acel stat. Este un mod
mai cosmetizat al celebrei „Corabii a nebunilor” cu ajutorul caruia statul
clasic scapa de indezirabili. 


Cu respect!
G. Baldovin

> Date: Mon, 1 Nov 2010 07:12:56 +0200
> From: ioki@mailbox.ro
> To: nettime-ro@nettime.org
> Subject: [Nettime-ro] Raspuns la mesajul lui Dan Perjovschi
> 
> 
> 
> Speram sa nu mai fiu nevoit sa intru vreodata in contact cu Dan
> Perjovschi. Intrucat insa mesajul sau referitor la expozitia “Cities
> Methodologies”, deschisa Joi 28 octombrie la Casa Scarlat Ghica /Robescu a
> Universitatii de Arte din Bucuresti, nu a fost trimis personal celor pe
> care el i-a identificat ca fiind “vinovati” de eveniment, ci a fost lansat
> in spatiul public, ma vad nevoit sa limpezesc sursa frustrarilor sale pe
> aceeasi cale.
> 
> In primul rand, situatia atelierelor gestionate de UAP este una bine
> cunoscuta si sensibil diferita in realitatea sa obiectiva de ceea ce
> insinueaza atat de liric DP. E regretabil ca DP si-a pierdut atelierul. Si
> eu o sa mi-l pierd in viitorul apropiat. E la fel de regretabil ca atatia
> alti artisti, cu mijloace mult mai modeste de lucru si cu nevoi mai mari
> de spatiu si-au pierdut in ultimii douazeci de ani spatiile de lucru. As
> putea sa amintesc aici nume ca Mihaltianu, Rasovszky, Graur, cativa dintre
> membrii cei mai activi ai generatiei noastre - insa ei sunt mult mai multi
> – care au fost scosi fara drept de apel (si fara preavizul de doi ani care
> i s-a dat lui DP si colegilor lui de catre UNA) din spatiile unde lucrau.
> Ei nu si-au pus poalele in cap in public pentru asta, intelegand probabil
> inevitabilitatea istorica a procesului de restituire.
> 
> Desigur ca in acest proces s-au intamplat si se intampla mari nedreptati,
> insa ele sunt in primul rand consecintele unor nedreptati mai vechi facute
> de comunisti, care dupa ce au luat puterea, au arestat si eliminat fizic
> atatia oameni, proprietari de imobile si averi, si confiscat abuziv tot ce
> s-a putut. DP a beneficiat de un atelier intr-o cladire confiscata de
> comunisti iar acum aceasta trebuie retrocedata. E atat de simplu. UNA la
> randul ei va trebui sa retrocedeze in curand, din aceeasi cauza, Galeria
> si toate dependintele pe care le (mai) detine in str. Budisteanu 10. Deci
> UNA nu face decat sa se supuna jocului social impus de o noua realitate
> istorica, si nu are nimic personal cu DP, care isi da, ca de obicei, prea
> mare importanta. Au fost artisti in acel imobil care erau profesori la
> UNA, si a fost si din acest motiv o decizie dificila, care a fost luata de
> nevoie, nu de placere, si cu toate eforturile de a menaja
> susceptibilitatile si greutatile fiecaruia.
> 
> Nu e treaba mea sa urmaresc zvarcolirile publice ale lui DP, dar daca
> totusi ma obliga sa o fac, atunci ma intreb si eu de ce nu si-a exersat
> nervozitatea polemica si simtul civic protestand impotriva evacuarilor
> petrecute intre 1990-2010, si a devenit atat de vocal doar cand i s-a
> intamplat lui? In fond, DP e cel care declara cui vrea sa il asculte ca el
> nu are nevoie decat de pixuri si de un perete gol, caci atelierul lui e
> “lumea”. Deci la nevoi mai mici – enervare mai mare; nu o enervare de
> principiu, cu una venind din interese de alt ordin.
> 
> Si cu aceasta voi trece la adevaratele motive ale recentei iesiri a lui
> DP. Din pacate DP a invatat foarte rapid si fara scrupule arta atat de la
> moda in ultimele doua decenii a manipularii prin mass-media. Strategia lui
> a fost constant aceea de a se re-contextualiza favorabil in raport cu
> institutii sau persoane pe care intai le eticheteaza drept “oficiale” si
> apoi le demonizeaza pentru ca sa apara imaculat, moral, alternativ prin
> comparatie cu ele. El se adreseaza preferential celor care nu cunosc
> contextul, si/sau pe DP insusi, fiind sensibili la gustul de scandal al
> afirmatiilor sale si la aerele modeste de vesnic dizident cu care DP
> strabate lumea. Am avut prilejul sa ma confrunt cu urmele trecerii lui
> prin diferite contexte internationale, si sa ascult, cu un amestec de
> amuzament si tristete, exclamatiile compasionate ale celor care au fost
> convinsi de catre DP insusi ca el este un erou marginalizat, in acea tara
> obscura si nedreapta unde e nevoit sa isi aiba adresa postala. Nimeni nu
> cunostea cariera institutionala post-revolutionara a lui DP: functionar al
> Ministerului Culturii, artist achizitionat de catre Artexpo (devenit apoi,
> nu-i asa Muzeul National de Arta Contemporana), functia de conducere pe
> care o are intr-o revista importanta, chiar atelierul pe care il avea nu
> de la Geta Bratescu (cum scrie DP cu o tipica indoire a perceptiei), ci de
> la UAP. Si nimeni nu pare a sesiza contradictia intre imaginea artistului
> marginal si faptul ca DP face turul Institutelor Culturale Romane din
> toata lumea, pe banii publici pusi la dispozitie de catre o institutie
> gestionata de puterea politica – aceea care il persecuta si il tine apasat
> pe DP. Nu ma leg de meritele indiscutabile ale artistului DP, sau de
> calitatea evenimentelor artistice la care participa sau pe care le
> genereaza, ci modul cum el reuseste sa isi transforme succesul intr-un
> instrument de santaj.
> 
> Din pacate pentru el, DP a inceput sa oboseasca si sa se repete. Intrat in
> criza de subiect – si implicit de imagine, realizand ca MNAC-ul e o tinta
> prea uzata, ingrijorat probabil si de oficializarea pe care i-a adus-o
> succesul international, DP s-a grabit (prea tare, ma tem) sa identifice o
> noua tema: Universitatea de Arte din Bucuresti. Nu vreau sa spun ca e un
> subiect cu totul nou, totusi. DP sufera destul de vocal si de mai multa
> vreme de lipsa de atentie admirativa pe care ar fi trebuit, dupa parerea
> sa, sa i-o acorde UNA. Intr-o logica tipica unei culturi suburbane, DP a
> considerat ca el trebuie sa injure pe la portile UNA si sa fie cu
> promptitudine rasplatit cu o invitatie de a profesa acolo.
> Poate ca ar fi fost mai firesc sa vina cu propuneri concrete de schimbare,
> sa faca aliante cu colegii de generatie care munceau acolo si incercau sa
> schimbe lucrurile dinauntru, cu efort si cu sacrificii. E bine stiut ca in
> Romania, daca vrei sa realizezi ceva pe plan institutional, din pacate
> trebuie sa strangi din dinti, sa lupti, sa fii consecvent, sa fii flexibil
> fara sa faci compromisuri, sa fii retribuit mediocru, sa iti sacrifici din
> timpul personal si sa nu astepti vreo multumire vreodata de la cineva.
> Desigur insa ca e mai comod sa stai dupa gard, sa te plangi in gura mare
> si sa arunci cu injurii si ironii. Si, dupa cum ne demonstreaza cariera de
> orator public a lui DP, acest tip de atitudini sunt incurajate si chiar
> retribuite de o opinie publica modelata pe scandal. In acest sens DP nu
> este doar produsul propriului caracter, ci si al vremurilor.
> 
> Nu am timp acum sa raspund tuturor deraierilor din care e compus mesajul
> luI DP. Totusi cateva precizari se cer facute.
> Eu nu am expus in atelierul lui DP. Nu i-am vizitat niciodata atelierul
> fara sa fiu invitat, si asta s-a intamplat de cele mai multe ori ca sa ii
> documentez fotografic productiile artistice, lucru pentru care niciodata
> nu i-am luat vreun ban. Mai primesc si acum mailuri de la unii sau altii
> care publica acele fotografii in carti sau reviste si care imi cer
> drepturile de publicare, pe care le dau fara nici o pretentie. Mi se pare
> firesc sa procedez asa, mi se pare trist ca a trebuit sa ma reintalnesc cu
> DP intr-un astfel de schimb de mesaje. Singura mea consolare este ca nu
> l-am provocat eu.
> 
> Cat despre tonul si tematica prestatiei publice a lui DP, nu vreau sa le
> psihanalizez, e treaba biografilor sai, mai tarziu. Ce ma intristeaza insa
> este ca o personalitate care ar trebui sa functioneze ca model in cultura
> din Romania transporta in spatiul public (atat romanesc cat si
> international) frustrarile sale personale drapate in chestiuni de ordin
> moral, in principii care de fapt se intind exact pana unde tin interesele
> sale personale. Cu succesele artistice si financiare pe care le are, DP ar
> fi trebuit sa fie mai senin, mai generos si mai relaxat. Dar nu e, si in
> cele din urma imi pare rau pentru el.
> 
> Iosif Kiraly
> 
> 
> 
> ---------------------------- Original Message ----------------------------
> Subject: [Nettime-ro] UNA m-a dat afara ca sa expuna in atelierul meu
> From:    "perjovschi dan" <perjovschi@yahoo.com>
> Date:    Thu, October 28, 2010 11:19 am
> To:      nettime-ro@nettime.org
> --------------------------------------------------------------------------
> 
> Scriu acest mesaj cu mare tristete. Am primit o invitatie la o expozitie
> de arta
> contemporana in Casa Ghica (aflata in curtea scolii de arta). Acolo a fost
> locul
> unde am avut atelier (preluat de la Geta Bratescu) timp de 20 de ani din 1990
> pina in iulie anul asta cind UNA m-a data insfarsit afara. pe mine si pe toti
> artistii din cladire. Nu comunistii tampiti, nu capitalistii verosi ci
> Universitatea de arta ne-a aruncat in strada. Fara alternativa.
> Oficial ni s-a spus ca nu ni se mai poate asigura intergritatea (ha! ha!),
> cladirea fiind subreda de la cutremur (mama ce grija! pe bune asa scrie pe
> tidula primita de la juristul scolii), neoficial ni s-a spus ca studentii
> nu mai
> au loc (asta cred sincer pentru ca sint asa de multi cei care platesc
> studiile
> si fac deci salariile profesorilor ca dau pe dinafara) si mai neoficial ca
> zgarie norul de vis-a vis a amenintat scolala ca o transforma in parcare
> si deci
> vezi noi artistii trebuie sa fim solidari si sa ne caram dracului din Casa
> Ghica
> care fiind de patrimoniu nu poate fi demolata si deci UNA care a primit-o
> cadou
> de la Ministerul Educatiei scapa si ea. Bravo UNA!
> 
> A fost o moarte lunga (ni s-a spus roiul! acum doi ani, dupa care raminind
> fara
> contract de inchirieire am stat toti fara curent si fara apa, tipic pentru
> conditia artistului in secolul 21 romanesc si tipic pentru felul in care
> scola
> de arta contribuie la aceasta conditie. Am fost tolerati 2 ani in aceasta
> situatie nu pentru ca UNA ne iubeste ci pentru ca n-a avut bani sa refaca
> cladirea). N-am gasit nici-o alternativa pentru ca in 2007 cind a inceput
> sfarsitul nu se putea inchiria nimic preturile fiind mai mari ca la Viena.
> Pina
> la urma in disperare am dus toate cataloagele acasa la sibiu.
> 
> De 20 de ani am folosit atelierul nu pentru arta mea ci pentru arta in
> general,
> acolo avind sediul CAA Arhiva de arta contemporana, am facut zeci de
> prezentari,
> dezbateri, discutii si cite si mai cite. Unii dintre cititorii acestei
> liste au
> participat activ, altii intimplator, unii au auzit ceva si probabil o parte
> habar n-au de locul ala. Intr-o vreme cine era activ sau cine era suparat pe
> sistem ajungea la CAA. Am tinut loc de institutii cind aproape toate s-au
> desfiintat si loc de critica cind aproape tota lumea  apus botul. Asta nu
> ne-a
> facut prea simpatici (tnti minte polemica cu zirul Detectie Draft care
> critica
> MNAC?). Noi faceam altfel de scoala. Aveam o baza de date (cataloage,
> documente)
> unica in Romania iar experienta mea si a Liei in practica artei contemporane
> luata impreuna este neeglalata in aceasta tara. Am oferit aceasta
> experienta si
> arhiva, scolii: pastrati arhiva si noi ne angajam sa facem seminarii cu
> studentii vostri. Am vorbit cu surzii... Nu-i asa doamna rector? V-am dat o
> carte cu istoria CAA. Am dat-o degeaba. Pe urma am vazut pe planul care  a
> castigat concursul de amenajare (de care am aflat din presa ca nimeni nu s-a
> obosit sa-mi spuna boule facem concurs pe spatiul tau) unde in locul arhivei
> noastre urma sa fi arhiva lor. Bravo UNA!
> 
> In tara asta toata lumea plinge ca n-are bani si n-are resurse. Am stat 20 de
> ani la 4 metri de scoala si n-am fost invitati niciodata sa facem un
> lecture sau
> un workshop. In schimb am facut literalmente in toata lumea. Am fi pus
> arhiva la
> dispozitie, am fi facut discutii si am fi dat din practica noastra gratis.
> Dar
> aici in Bucuresti nu are nimeni nevoie (nici de critica nici de documente).
> 
> Am inghitit in sec, am ambalat 20 de ani de arta si activism artistic si i-am
> carat la Sibiu. Noi ne descurcam (binisor dupa cum vedeti anunturile pe
> e-flux).
> Voi pierdeti sau mai bine zis studentii pierd.
> 
> 
> Aprope am uitat toata tarasenia si imi vedeam de treaba cind am primit pe
> nettime ro invitatia la o expozitie care se face in atelierul meu. ce
> tare!!!!
> Bravo UNA!
> 
> Aurora, eu n-as expune in locul Galeriei Noi chiar daca n-am fost fanul
> prograului tau si chiar daca au trecut atitia ani de cind ti-au luat-o. Joji
> n-as expune nici mort in atelierul tau daca il mai ai si daca te vor da afara
> vreodata. Dragi profesori artisti doctori ai UNA nu voi expune niciodata in
> atelierele voastre si daca UNA va fi facuta parcare (ceea ce sgur se va
> intimpla
> dupa cum deja ca ati cedat curtea) promit sa nu-mi parchez masina acolo...
> 
> Ce sa inteleg eu din acest proiect al vostru?
> Ca de-abea ati asteptat sa ma dati afara? sa scapati dracului de noi si de
> felul
> diferit in care inteleg educatia artistica? ce fel de arta predati voi
> acolo? ce
> fel de definitie a artei aveti voi in cap? cine sintei voi?
> 
> Aurora ai fost in atelier la CAA la zilele  Vienei la bucuresti cind CAA a
> fost
> initiator si parte a proiectului, Ioji ti-ai prezentat pe diapozitive in
> atelierul meu proiectul la Venetia nu? Calin Dan, subRealule ti-am luat
> interviu
> in atelierul meu pentru ca TVR nu mai avea studiouri libere?  Va faceti ca nu
> stiti?
> 
> Profesorilor, doctorilor vreti sprijin? vreti solidaritate?
> 
> sa va fie rusine!
> 
> dan perjovschi
> 
> 
> 
> _______________________________________________
> Nettime-ro mailing list
> Nettime-ro@nettime.org
> http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
> -->
> arhiva: http://amsterdam.nettime.org/
> 
> 
> _______________________________________________
> Nettime-ro mailing list
> Nettime-ro@nettime.org
> http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
> -->
> arhiva: http://amsterdam.nettime.org/
 		 	   		  
_______________________________________________
Nettime-ro mailing list
Nettime-ro@nettime.org
http://www.nettime.org/cgi-bin/mailman/listinfo/nettime-ro
-->
arhiva: http://amsterdam.nettime.org/